În depozit, plăcile albe cu granule vizibile și cele colorate, cu fața netedă, stau în rafturi diferite. Amândouă sunt polistiren. Diferența nu ține de materia primă, ci de felul în care ea devine spumă, iar din asta decurg comportarea în apă, rezistența la încărcări permanente și locurile din casă unde fiecare placă își are rostul.
Mai jos compari polistirenul expandat (EPS) și polistirenul extrudat (XPS) pe cifre din standarde, declarații de performanță și fișe tehnice: conductivitate, compresiune, apă, vapori, temperatură și foc, apoi vezi ce alegi pentru fiecare parte a casei. Pentru comparația cu vata minerală, PIR și materialele naturale, pornește de la comparația completă a materialelor izolante.
Același polistiren, două procese
EPS-ul pornește de la perle mici de polistiren care conțin pentan, o hidrocarbură. Declarația de mediu (EPD) a producătorilor germani descrie pașii: perlele se înmoaie cu abur supraîncălzit și se umflă prin evaporarea pentanului, se odihnesc în silozuri prin care trece aerul, apoi se pun în forme mari și se sudează între ele cu abur la 110–120 °C. Blocul rezultat se taie în plăci. SR EN 13163 îl definește ca material celular rigid, cu celule închise umplute cu aer, iar EPD-ul dă 98% aer în volum.
XPS-ul se face continuu. Granulele de polistiren se topesc într-un extruder, agentul de expandare se injectează sub presiune mare, iar la ieșirea din filieră scăderea bruscă a presiunii transformă topitura într-o placă cu celule închise, omogenă pe toată grosimea. Fișa unei plăci declară cel puțin 95% celule închise. La suprafață rămâne o pieliță netedă, pe care producătorii o îndepărtează mecanic sau o gofrează la plăcile care trebuie să se lipească de beton, mortar sau tencuială.
Din proces vin și densitățile. EPD-urile EPS dau 15 kg/m³ pentru plăcile de fațadă și 30 kg/m³ pentru cele perimetrale, iar EPD-ul european al XPS-ului, 20–50 kg/m³. Culoarea plăcii XPS, albastră, roz, verde sau galbenă, vine din pigmenți, sub 1,5% din masă după același EPD, și nu înseamnă nicio clasă de performanță.
Conductivitatea: aproape la egalitate
Pare firesc ca placa mai densă și mai scumpă să izoleze mai bine. Declarațiile de performanță arată altceva. La EPS, λD-ul depinde de densitate și de grafit; la XPS, depinde adesea de grosime: aceeași placă gofrată are 0,033 W/(m·K) la 30–60 mm, 0,035 la 70–80 mm, 0,036 la 100–160 mm și 0,038 la 180–200 mm. Grosimea care dă singură o rezistență termică de 3,00 m²K/W, valoarea recomandată de Mc 001-2022 pentru pereți la renovare, rezultă din d = R × λ:
| Placă (documente consultate) | λD, W/(m·K) | Grosime pentru R = 3,00 m²K/W |
|---|---|---|
| EPS alb de fațadă, un producător | 0,040 | 3,00 × 0,040 = 12,0 cm |
| EPS alb de fațadă, alt producător | 0,036 | 3,00 × 0,036 = 10,8 cm |
| EPS 150 de pardoseală | 0,034 | 3,00 × 0,034 = 10,2 cm |
| EPS grafitat de fațadă | 0,031 | 3,00 × 0,031 = 9,3 cm |
| XPS 300 gofrat, la 100–160 mm | 0,036 | 3,00 × 0,036 = 10,8 cm |
| XPS 300 neted, λ constant cu grosimea | 0,033 | 3,00 × 0,033 = 9,9 cm |
| XPS cu performanță ridicată | 0,027 | 3,00 × 0,027 = 8,1 cm |
La grosimile folosite în practică, un XPS obișnuit izolează cam cât un EPS de pardoseală sau un EPS de fațadă bun. XPS-ul nu se alege ca să izoleze mai bine, ci ca să reziste acolo unde EPS-ul nu rezistă. Compară produsele după RD-ul declarat pentru grosimea pe care o cumperi, nu după denumire. Dacă ai nevoie de rezistență mare în grosime mică, uită-te la plăcile PIR și PUR; diferența dintre plăcile EPS albe și cele grafitate e tratată separat, în categoria despre fațadă.
Compresiunea: testul scurt și încărcarea de durată
Cifra din denumire, „EPS 100” sau „XPS 300”, este efortul de compresiune la 10% deformare, CS(10), în kPa. E o încercare scurtă: placa e strivită până se turtește cu o zecime. Pentru o încărcare care stă pe placă toată viața clădirii contează altă valoare, efortul de durată.
- EPS: gama unui producător are CS(10) de 60, 100, 120 și 150 kPa, iar pentru încărcări permanente același producător admite doar 10, 20, 30, respectiv 40 kPa. Placa de EPS 150 poartă deci permanent cam 40 / 150 = 0,27 din valoarea de test.
- XPS: plăcile au CS(10\Y) de 200 până la 700 kPa, iar efortul de fluaj CC(2/1,5/50), sub care deformarea rămâne sub 2% în 50 de ani, este 130 kPa la placa de 300, 180 la cea de 500 și 250 la cea de 700. Raportul e 130 / 300 = 0,43.
Sub o șapă flotantă dintr-o casă, încărcările obișnuite sunt mult sub aceste valori, iar EPS-ul de pardoseală este alegerea firească. Sub placa portantă a casei, sub o pardoseală de garaj sau într-o hală, XPS-ul are avantajul clar: un agrement german dă pentru XPS sub plăci de fundație portante eforturi de calcul între 140 și 355 kPa, după tip, grosime și numărul de straturi. Dimensionarea o face inginerul structurist, cu valoarea CC sau cu cea din agrement.
Apa: aici diferența e reală
Ambele standarde, SR EN 13163 și SR EN 13164, au aceleași coduri pentru apă: WL(T) pentru imersia de lungă durată, WD(V) pentru absorbția prin difuzie, FTCD pentru rezistența la îngheț-dezgheț. Diferența apare în ce declară efectiv producătorii:
| Caracteristică | EPS (documente consultate) | XPS (documente consultate) |
|---|---|---|
| WL(T), imersie de lungă durată | 2% la o placă de fațadă; NPD la o placă EPS 150 de pardoseală | 0,7% |
| WD(V), difuzie | nedeclarat în fișele consultate | 2–3% la plăcile netede; scade cu grosimea, de exemplu ≤ 3% la 50 mm și ≤ 0,5% la 200 mm |
| FTCD, îngheț-dezgheț | nedeclarat în fișele consultate | 1–2% în volum după 300 de cicluri |
| Absorbție capilară | nedeclarată | 0, la celule închise ≥ 95% |
NPD înseamnă „nicio performanță determinată”: producătorul nu a testat sau nu își asumă valoarea. Sub șapă, într-o cameră uscată, nu contează; în pământ, pe terasă sau la soclu, contează.
Apa contează pentru că urcă conductivitatea. Tabelul unui producător de XPS dă 0,035 W/(m·K) pentru placa uscată și 0,038 la 5% apă în volum. Mc 001-2022 aplică același raționament clădirilor existente: pentru izolațiile cu o vechime de peste 10 ani, umede din infiltrații, majorează conductivitatea cu 1,15 la polistirenul expandat și cu 1,10 la cel extrudat. Pe o placă de 0,036, asta înseamnă 0,036 × 1,15 = 0,041 față de 0,036 × 1,10 = 0,040 W/(m·K), deci o diferență mică pe hârtie, dacă ambele sunt în aceeași stare.
Pe teren, studiile nord-americane pe plăci dezgropate după ani de serviciu se contrazic: unele au găsit XPS-ul mult mai uscat, altele, semnate de industria EPS, invers. Regula de lucru rămâne: în pământ și în apă folosești doar plăci cu performanțe declarate pentru acea utilizare. EPD-ul european al plăcilor EPS de 30 kg/m³ arată că plăcile perimetrale au propriul document european de evaluare, EAD 040773-00-1201, iar conductivitatea lor de calcul în contact cu solul o stabilește agrementul. Limitele EPS-ului perimetral față de XPS sunt descrise în categoria despre pardoseli și fundație, în articolul despre XPS la fundație și soclu.
Vaporii: XPS-ul frânează mai mult
Factorul de rezistență la difuzia vaporilor, μ, arată de câte ori frânează placa vaporii față de un strat de aer de aceeași grosime. Fișele dau 20–40 pentru EPS-ul de fațadă și 30–70 pentru plăcile EPS mai dense. La XPS, o declarație de performanță dă MU80, o broșură de producător 50–200, iar EPD-ul european 50–250.
Pentru o placă de 10 cm, grosimea de aer echivalentă, sd = μ × d, devine: 30 × 0,10 = 3 m la EPS și 80 × 0,10 = 8 m până la 150 × 0,10 = 15 m la XPS. Sub placa pe sol sau pe peretele de fundație, frânarea vaporilor nu deranjează, ba chiar ajută. Pe un perete exterior, un strat exterior mult mai etanș la vapori încetinește uscarea zidăriei spre exterior. Dacă riscul de condens în perete e acceptabil se verifică prin calcul, după SR EN ISO 13788, de către proiectant.
Căldura, soarele și solvenții
Aici cele două plăci se poartă asemănător:
- Temperatura. Fișele dau o temperatură limită de utilizare de 70 °C pentru XPS la un producător și 75 °C la altul, iar pentru un EPS 150 tot 70 °C. Un producător de XPS avertizează că foliile închise la culoare și geotextilele întinse peste plăci pot acumula căldură și le deformează.
- Soarele. XPS-ul nu rezistă la radiația UV de durată și trebuie acoperit. Un producător de EPS cere ca plăcile dintr-un termosistem să nu stea la UV mai mult de două săptămâni, altfel suprafața se șlefuiește, și ca plăcile expuse reflexiilor de la geamuri sau fațade metalice să fie protejate contra topirii.
- Solvenții. Substanțele volatile, solvenți sau plastifianți, atacă polistirenul. Adezivul, spuma sau mastic-ul bituminos trebuie să fie declarate de producătorul lor ca potrivite pentru polistiren.
- Dilatarea. Coeficientul de dilatare termică este 0,06 mm/(m·K) la EPS și 0,07 la XPS, în fișele aceluiași producător. O placă de 1,25 m care trece printr-o diferență de 50 K, ipoteză de calcul, se lungește cu 0,07 × 1,25 × 50 = 4,4 mm.
Focul: aceeași clasă, aceleași întrebări
În fișele consultate, plăcile EPS și XPS au clasa de reacție la foc E după SR EN 13501-1, adică materiale combustibile; EPD-ul european al XPS-ului dă tot clasa E, cu excepția țărilor scandinave, unde produsele sunt clasate F. Unele plăci EPS de fațadă au în declarație o clasă mai bună, B-s1,d0. Pentru alegere, clasa plăcii singure contează însă puțin, pentru că normativul P 118/1-2025 judecă ansamblul.
- Fațade. Tabelul 16 cere pentru termoizolația sau sistemul compozit „în condiții de utilizare finală” minimum D-s3,d0 la locuințele unifamiliale de cel mult P+E sau P+M și clase mai mari la blocuri, crescând cu înălțimea. Clasa se dovedește prin documentul de evaluare al sistemului. La sistemele care nu sunt A1 sau A2-s1,d0, art. 2.3.6.1.9 adaugă bordări sau fâșii incombustibile de minimum 60 cm.
- Terase. Art. 2.3.6.2.1 cere pentru termoizolația teraselor de sub 20 m minimum C-s3,d0, peste clasa E. Polistirenul fără performanță la foc e admis prin excepție doar între planșeu și un strat de egalizare sau beton de pantă de minimum 3 cm, ori între stratul de egalizare și o șapă slab armată de 5 cm, cu vată minerală A1 sau A2-s1,d0 pe minimum 50 cm la traversări și pe contur. Cum se încadrează o terasă inversată, cu XPS sub pietriș, stabilește proiectantul; detaliile sunt în categoria despre acoperiș și pod, în articolul despre acoperișul terasă.
Agenți de expandare și amprenta de mediu
EPS-ul se expandează cu pentan, o hidrocarbură care, după EPD-ul producătorilor germani, se descompune în timpul fabricației și depozitării. La XPS, istoria e mai complicată: o parte din plăci se făceau cu gaze fluorurate cu efect de seră. Regulamentul (UE) nr. 517/2014 a interzis introducerea pe piață a spumelor care conțin HFC cu potențial de încălzire globală de 150 sau mai mult, iar pentru XPS termenul a venit înaintea celorlalte spume.
EPD-ul european actual al producătorilor de XPS acoperă plăci cu agenți de expandare fără halogeni, 4–9% din masă; ediția anterioară preciza că 40–80% din agenți este dioxid de carbon. Un producător descrie trecerea completă la CO₂, iar fișele altuia declară plăcile fără CFC, HCFC și fără ignifugul HBCD. Fișa sau EPD-ul plăcii trebuie să spună cu ce a fost expandată.
EPD-urile citate dau 0–12% polistiren reciclat la EPS-ul cu grafit și 0–41% la XPS. Impactul de mediu din EPD-uri e dat pe metru cub, la o densitate de referință; compară-l la aceeași rezistență termică, nu la același volum.
Unde se folosește fiecare
| Locul din casă | Alegerea obișnuită | Ce verifici |
|---|---|---|
| Fațadă, în termosistem | EPS alb sau grafitat | TR-ul plăcii și prezența ei în ETA-ul sistemului |
| Soclu și zona de stropire | XPS cu suprafață gofrată sau EPS de soclu | suprafața pentru tencuială, absorbția declarată, protecția mecanică |
| Perete de fundație sau de subsol, în pământ | XPS | WL(T), FTCD, adâncimea admisă; EPS perimetral doar în limitele agrementului |
| Sub placa pe sol sau sub fundație | XPS cu agrement pentru această utilizare | CC sau efortul de calcul, λ de calcul în pământ |
| Sub șapa flotantă | EPS 100 sau EPS 150; EPS T pentru zgomotul de impact | CS(10), stabilitatea dimensională, rezistența la zgomot de impact |
| Terasă caldă, sub membrană | EPS 150 sau mai dens, ori XPS | clasa la foc a alcătuirii, compatibilitatea cu membrana |
| Terasă inversată | XPS | λ de calcul pentru terasa inversată, WL(T), FTCD |
| Punți termice la centuri, buiandrugi, stâlpi | XPS cu suprafață gofrată | aderența tencuielii, continuitatea cu termosistemul |
La zgomotul de impact diferența e de principiu: SR EN 13163 are un tip separat, EPS T, pentru pardoseli flotante, iar EPD-ul european al XPS-ului spune direct că proprietățile acustice nu sunt relevante pentru XPS. Placa rigidă și densă duce bine greutatea, dar nu amortizează pașii.
La terasa inversată, XPS-ul stă deasupra hidroizolației, în apă și îngheț. Agrementele germane ale unui producător îi dau acolo o conductivitate de calcul mai mare decât λD-ul declarat, iar grosimea se calculează cu ea. La soclu, finisajul peste XPS se aplică după articolul site-ului soră despre finisarea soclului.
XPS pe toată fațada?
Documentele consultate nu susțin ideea. Fișa unei plăci XPS gofrate o destină soclului, punților termice și fețelor interioare ale pereților. EPD-ul european trece termosistemele printre aplicațiile XPS-ului, deci există, dar placa trebuie să figureze în ETA-ul sistemului cu adezivul, plasa și tencuiala lui. Placa netedă, cu pielița de extrudare, nu este suport de tencuială; producătorii o gofrează sau o rindeluiesc tocmai pentru aderență.
Apoi, avantajele XPS-ului nu se văd pe un perete deasupra soclului. Conductivitatea e aceeași sau mai slabă decât a unui EPS de fațadă bun, rezistența la compresiune nu are ce încărcare să preia, iar μ-ul mai mare frânează uscarea zidăriei. Dacă vrei totuși XPS pe suprafețe mari, cere proiectantului verificarea la condens și sistemul certificat cu acea placă.
Sfat: când primești o ofertă cu „polistiren extrudat” sau „EPS 150”, cere declarația de performanță și citește codul complet. Pentru placa din pământ sau de pe terasă caută WL(T), WD(V), FTCD și CC; pentru placa de sub șapă, CS(10) și stabilitatea dimensională. O valoare NPD acolo unde aplicația are nevoie de ea este un motiv să ceri alt produs.
Greșeli frecvente
- XPS ales pentru că „izolează mai bine”, deși la grosimile obișnuite λD-ul lui e cam cât al unui EPS de pardoseală sau al unui EPS de fațadă bun.
- Placă aleasă după CS(10), nu după efortul de durată CC sau după valoarea de calcul din agrement, sub încărcări permanente.
- EPS obișnuit de fațadă sau de pardoseală pus în pământ, cu WL(T) declarat NPD și fără document pentru contactul cu solul.
- XPS neted, cu pielița de extrudare, tencuit direct, în locul unei plăci gofrate sau rindeluite din sistem.
- Plăci XPS lăsate descoperite la soare sau acoperite cu folie neagră, până se îngălbenesc și se deformează.
- Adeziv sau spumă cu solvenți, nedeclarate pentru polistiren, care topesc placa.
- XPS sub șapă acolo unde se cere izolare la zgomot de impact, în locul unui strat EPS T sau al altui material elastic.
- Plăci comparate după culoare sau denumire comercială, nu după codul din SR EN 13163 sau SR EN 13164 și după RD-ul grosimii cumpărate.
Întrebări frecvente
Pot pune XPS pe toată fațada casei în loc de EPS?
Se poate doar dacă placa XPS figurează în ETA-ul termosistemului, cu adezivul, plasa și tencuiala lui, iar fișele consultate destină plăcile XPS gofrate soclului, punților termice și fețelor interioare. Pe peretele de deasupra soclului XPS-ul nu izolează mai bine decât un EPS de fațadă bun și frânează mai mult vaporii, deci încetinește uscarea zidăriei. Verificarea la condens și alegerea sistemului rămân la proiectant.
Pot folosi EPS sub placa pe sol sau în pământ?
EPS-ul obișnuit de fațadă sau de pardoseală nu are, de regulă, absorbția de apă declarată: o fișă de EPS 150 trece WL(T) ca NPD. Există plăci EPS perimetrale, mai dense, evaluate după un document european separat, cu conductivitatea de calcul în pământ stabilită prin agrement și cu limite de utilizare. Sub placa portantă a casei și în apă subterană se folosește XPS cu agrement pentru acea utilizare.
Placa XPS de sub șapă oprește și zgomotul pașilor?
Nu: EPD-ul european al producătorilor de XPS spune că proprietățile acustice nu sunt relevante pentru acest material, iar placa rigidă duce greutatea fără să amortizeze pașii. Pentru zgomotul de impact, SR EN 13163 are un tip separat, EPS T, făcut pentru pardoseli flotante, iar ca strat termic sub șapa unei locuințe ajunge de obicei EPS 100 sau EPS 150. XPS-ul se justifică la încărcări mari, de exemplu într-un garaj, sau unde placa poate sta în umezeală.
Contează culoarea plăcilor XPS?
Nu. Culoarea vine din pigmenți adăugați în cantitate mică, sub 1,5% din masă după EPD-ul european al XPS-ului, și diferă de la un producător la altul. Două plăci de culori diferite pot avea aceleași performanțe, iar două plăci de aceeași culoare pot fi foarte diferite. Compari codul din SR EN 13164 și valorile din declarația de performanță.
Este XPS-ul impermeabil?
Materialul absoarbe foarte puțină apă: plăcile consultate declară 0,7% din volum la imersie de lungă durată și absorbție capilară zero, datorită celulelor închise. Un strat de plăci nu este însă etanș, pentru că apa trece prin rosturi, iar sub teren XPS-ul se pune peste hidroizolație, nu în locul ei. Nici la vapori nu e o barieră completă: factorul μ declarat este de ordinul zecilor până la sutelor, nu infinit.
Câți centimetri de XPS înlocuiesc 10 cm de EPS?
Grosimea echivalentă rezultă din raportul conductivităților: d(XPS) = d(EPS) × λ(XPS) / λ(EPS). Pentru 10 cm de EPS de pardoseală cu 0,034 W/(m·K) și un XPS de 0,036 la acea grosime, ies 10 × 0,036 / 0,034 = 10,6 cm, adică ceva mai mult, nu mai puțin. Doar un XPS cu performanță ridicată, de 0,027, ar coborî la 10 × 0,027 / 0,034 = 7,9 cm; folosește valorile din declarațiile produselor pe care le compari.
Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc proiectul, auditul energetic sau verificarea la fața locului. Înainte de o decizie, consultă un proiectant, un auditor energetic atestat sau un alt specialist autorizat.
