Materiale izolante: comparație completă

„Care e cel mai bun material izolant?” este o întrebare firească, dar pusă așa nu are răspuns. Polistirenul, vata minerală, plăcile PIR sau spuma pulverizată nu concurează pe aceeași pistă: unul duce greutatea unei șape, altul nu arde, al treilea izolează mult pe grosime mică, al patrulea umple goluri cu forme imposibile. Același material poate fi alegerea corectă pe o terasă și o greșeală pe o fațadă de bloc.

Ghidul de față adună categoria materiale izolante: cum citești o fișă tehnică, un tabel comparativ construit numai din declarații de performanță și fișe ale producătorilor, ce grosime îți trebuie din fiecare, ce material pui pe fațadă, acoperiș, pardoseală sau soclu și ce spune normativul de foc. Perechile care se compară des au articole separate, legate pe parcurs. Alegerea pentru acoperișul unei mansarde locuite este pe mansardacasei.ro: materialele pentru izolația mansardei.

Cum citești o fișă tehnică

Orice izolant cu marcaj CE are o declarație de performanță, emisă de producător după un standard de produs: SR EN 13163 pentru polistirenul expandat (EPS), SR EN 13164 pentru cel extrudat (XPS), SR EN 13162 pentru vata minerală, SR EN 13165 pentru plăcile PIR și PUR, SR EN 14315-1 pentru spuma pulverizată. Standardul spune cum se măsoară și cum se scrie, nu ce clasă îți trebuie: previzualizarea oficială a EN 13163 precizează că nivelurile cerute pentru o aplicație vin din reglementări.

Conductivitatea λ și rezistența R

Conductivitatea termică λ, în W/(m·K), arată cât de bine izolează materialul: cu cât e mai mică, cu atât ajunge o grosime mai mică. Rezistența unui strat este R = d / λ, cu grosimea d în metri. Valoarea declarată, λD, este statistică: după EN 13163 se declară la 10 °C și acoperă cel puțin 90% din producție, cu nivel de încredere de 90%.

Două capcane. Prima: λ declarat nu este λ de calcul. Fișa unei vate de sticlă dă λD 0,033, dar 0,036 pentru proiectare „în construcții cu risc de condens”; un EPS 80 are 0,038 declarat și 0,039 de calcul. A doua: salteaua din cânepă își declară λ la 23 °C și 50% umiditate relativă, nu la 10 °C ca polistirenul. Diferențele de a treia zecimală dintre familii nu sunt, deci, un clasament.

Rezistența la compresiune și densitatea

Sub o șapă, sub o placă de beton sau pe o terasă circulabilă contează rezistența la compresiune la 10% deformare, codul CS(10) urmat de valoarea în kPa (la XPS, CS(10\Y)): CS(10)100 înseamnă cel puțin 100 kPa. Pentru sarcini permanente unele declarații dau și fluajul, codul CC, efortul suportat 50 de ani cu deformare totală de cel mult 2%; o declarație XPS 300 îl dă 130 kPa, alta îl lasă „NPD”, nedeclarat. La vata în rolă compresiunea este nedeclarată: nu e făcută să ducă sarcini. Densitatea nu e o caracteristică esențială la PIR, spune fișa unei plăci, și nu apare în declarațiile EPS consultate, deci nu compari plăcile după greutate.

Apa și vaporii

Pentru izolațiile din pământ sau de sub hidroizolație contează absorbția de apă de lungă durată: WL(T), prin imersie totală, în procente de volum, la polistiren; WL(P), prin imersie parțială, în kg/m², la vata minerală. Declarațiile XPS consultate dau WL(T) 0,7, adică cel mult 0,7% din volum; o placă EPS de fațadă dă WL(T)2. Apa strică izolarea: după datele unui producător de XPS, fiecare procent de umiditate în volum crește conductivitatea cu 2,3%, deci o placă cu λ 0,035 care a absorbit 3% ajunge la 0,035 × (1 + 3 × 0,023) ≈ 0,037.

Factorul μ spune de câte ori opune materialul mai multă rezistență vaporilor decât un strat de aer de aceeași grosime. Vata minerală și materialele naturale au μ între 1 și 2, practic deschise. EPS-ul are 20–70, XPS-ul între 50 și 200, iar o placă PIR cu folie de aluminiu este declarată etanșă la vapori. Niciuna dintre valori nu e bună sau rea în sine: contează unde stă stratul în perete și ce e de o parte și de alta. Asta se verifică prin calcul de condens după SR EN ISO 13788, făcut de proiectant.

Reacția la foc

Clasa de reacție la foc se dă după SR EN 13501-1, de la A1 la F. P 118/1-2025, normativul de securitate la incendiu, descrie A1 ca „produse incombustibile care nu contribuie deloc la dezvoltarea incendiului”, iar E ca produse combustibile „a căror contribuție la propagarea rapidă a incendiului este importantă”. În sensul normativului, incombustibile sunt numai A1 și A2-s1,d0. Sufixul s arată fumul, iar d picăturile arzânde (d0: niciuna).

Atenție la diferența dintre placă și sistem. Declarațiile EPS consultate dau fie E, fie B-s1,d0, iar normativul cere clasa termoizolației sau a sistemului compozit „în condiții de utilizare finală”: placă, adeziv, plasă și tencuială împreună. Clasa sistemului este în documentația sistemului, nu pe eticheta plăcii.

Acustica

Materialele fibroase absorb sunetul în golurile pereților ușori și ale tavanelor: fișa unei vate de sticlă dă un coeficient ponderat de absorbție αw 1,00 de la 60 mm, declarația unei izolații din lână de oaie 0,85 la 50 mm. Declarația unei plăci PIR lasă absorbția acustică nedeclarată, iar fișele EPS de fațadă consultate nu declară proprietăți acustice. Zgomotul de impact sub șapă cere produse cu rigiditate dinamică declarată, altele decât plăcile termoizolante obișnuite.

Durabilitatea și temperatura

La PIR și la spuma cu celule închise, declarațiile dau conductivitatea după îmbătrânire: o placă PIR trece λD 0,022 chiar la rubrica „valoarea îmbătrânită a rezistenței și conductivității termice”, iar o spumă cu celule închise declară „λ după îmbătrânire” 0,027–0,028. Când compari, cere această valoare, nu un „λ inițial” din prospecte.

Și temperatura contează. O fișă EPS pentru pardoseli limitează utilizarea la −30…+80 °C, una XPS la 75 °C, o saltea din fibre de lemn la 100 °C, o placă din vată bazaltică la 250 °C, cu fibra care se topește peste 1000 °C. Iar λ crește cu temperatura: o placă XPS are 0,035 la 10 °C și 0,039 la 50 °C, după datele producătorului.

Sănătatea la montaj

Vata minerală înțeapă: fișa unei vate de sticlă cere îmbrăcăminte de protecție, mănuși și mască. IARC, agenția OMS pentru cercetarea cancerului, a încadrat vata de sticlă pentru izolații și vata bazaltică în grupa 3, „neclasificabile” ca agenți cancerigeni pentru om, și notează efectul iritativ mecanic al fibrelor groase asupra pielii, ochilor și căilor respiratorii. La spuma pulverizată, problema sunt diizocianații: o restricție REACH cere instruire obligatorie pentru cei care lucrează cu produse ce conțin cel puțin 0,1% diizocianați, iar fișa unei spume cere ca 24 de ore după aplicare, pe o rază de 15 m, să intre numai personal instruit și echipat, cu ventilare activă.

Tabelul comparativ

Valorile vin exclusiv din declarațiile de performanță, evaluările tehnice europene și fișele producătorilor citate în surse. Unde apare un interval, sunt produse diferite din aceeași familie sau grosimi diferite. Pentru proiect contează declarația produsului exact pe care îl cumperi.

Din tabel ies trei lucruri. Doar vata minerală este incombustibilă; toate celelalte, inclusiv materialele naturale, sunt combustibile, clasa E în documentele consultate (la unele plăci EPS, B-s1,d0). Diferența de λ între familiile obișnuite este mică (0,032–0,040), iar în tabel doar PIR-ul și spuma cu celule închise coboară clar sub 0,030; fișa unui producător de XPS dă 0,027 și pentru plăcile lui de performanță ridicată. Iar comportarea la apă și la sarcină separă materialele mult mai net decât λ. Comparația detaliată dintre polistiren și izolațiile naturale (lână, cânepă, fibre de lemn) este pe naturalab.ro: polistiren sau izolație naturală.

Ce grosime îți trebuie din fiecare

Din R = d / λ rezultă d = R × λ. Pentru o rezistență de 5 m²K/W, aleasă aici doar ca exemplu de calcul, nu ca cerință:

• PIR cu λ 0,022: 5 × 0,022 = 0,110 m, adică 11 cm;
• spumă cu celule închise, λ 0,027: 13,5 cm;
• EPS grafitat, λ 0,032: 16 cm;
• XPS, λ 0,034: 17 cm;
• vată bazaltică de fațadă, λ 0,036: 18 cm;
• EPS alb sau cânepă, λ 0,038: 19 cm;
• vată de sticlă, λ 0,040: 20 cm.

Verificarea vine din declarațiile de mediu: un EPS cu λ 0,038 atinge R = 1 la 38 mm, iar o vată bazaltică cu λ 0,034 la 34 mm, exact grosimile din EPD-urile lor. Practic, între EPS alb și vată de sticlă diferența este de un centimetru la cinci unități de rezistență, iar PIR-ul câștigă 8 cm față de EPS-ul alb. Acești centimetri contează acolo unde înălțimea e limitată (o pardoseală veche, un prag de ușă, un acoperiș peste căpriori), și mult mai puțin pe o fațadă de casă. Ce rezistență trebuie să atingă fiecare element nu se alege din tabel: o dă calculul termotehnic al proiectantului sau al auditorului energetic atestat.

Cifrele sunt pentru stratul omogen; diblurile, căpriorii, profilele metalice și rosturile deschise scad rezistența reală.

Materialele, pe familii

Polistirenul expandat (EPS)

Plăcile din perle expandate și sudate sunt ușoare (în jur de 15 kg/m³ în documentele consultate), ușor de tăiat și de lipit, cu λ 0,034–0,038 la variantele albe și 0,031–0,033 la cele cu grafit. Numărul din denumire nu e temperatura, ci compresiunea: EPS 80 înseamnă CS(10)80. Pe fațade merg plăcile cu tracțiune declarată (TR100–TR150), sub șape EPS 100–150. Alb sau grafitat pe fațadă este tema categoriei despre fațade. Ce îl desparte de XPS în pământ și în apă afli din articolul EPS sau XPS: unde se folosește fiecare.

Polistirenul extrudat (XPS)

XPS-ul are celule închise, suprafață netedă sau gofrată, absorbție de apă foarte mică (WL(T) 0,7% în toate declarațiile consultate), rezistență declarată la îngheț-dezgheț și compresiune de 200–700 kPa. De aceea stă la soclu, pe perimetrul fundației, sub placa pe sol și pe terasele inversate, unde izolația e deasupra hidroizolației, în apă. Pentru aceste aplicații producătorii dau valori de calcul ale conductivității mai mari decât λD, din agrementele tehnice.

Vata minerală: de sticlă și bazaltică

Ambele sunt A1, deschise la vapori și bune absorbante acustice. Vata de sticlă vine mai ales în rulouri moi, de 16,5–21 kg/m³, pentru poduri, pereți ușori și tavane. Vata bazaltică vine în plăci, de la cca. 52 kg/m³ (plăci-clemă între elemente de lemn) la cca. 120–150 kg/m³ (plăci de terasă: 1,18–1,47 kN/m³ din fișă, împărțit la 9,81). Plăcile bazaltice pentru termosistem au σ10 ≥ 30 kPa și tracțiune perpendiculară ≥ 10 kPa și, după fișa uneia, nu coboară la soclu. Detalii în articolul vată de sticlă sau vată bazaltică.

Plăcile PIR și PUR

Poliuretanul rigid în plăci, de exemplu cu fețe din folie de aluminiu, are cel mai mic λ din tabel, 0,022, ca valoare îmbătrânită. Plăcile cu aluminiu sunt practic etanșe la vapori și clasa E. Se aleg unde grosimea costă: peste căpriori, pe terase, în pardoseli joase. Diferența PIR–PUR, fețele și îmbinările sunt în articolul plăcile PIR și PUR.

Spuma poliuretanică pulverizată

Sub același nume sunt două materiale: spuma cu celule deschise, moale, de 7–10 kg/m³, cu λ 0,037–0,039, relativ deschisă la vapori, și cea cu celule închise, rigidă, cu λ 0,027–0,028 și μ 60. Ambele sunt combustibile: cea cu celule închise în general clasa E, cea cu celule deschise E sau F, după produs. Umple forme neregulate și etanșează la aer, dar pe un acoperiș din lemn ascunde structura: RICS, organizația britanică a experților în clădiri, notează că lemnul acoperit nu mai poate fi inspectat complet și că produsele nu sunt ușor reversibile, iar regulatorul britanic pentru siguranța clădirilor a găsit riscul cel mai mare de umezeală la spuma aplicată direct pe învelitoare. Avantajele și riscurile, în articolul spuma poliuretanică pulverizată.

Foliile reflectorizante

O folie multistrat cu fețe de aluminiu nu are λ declarat. Declarația unui produs de 30 mm dă pentru miez R 0,99 m²K/W și 1,9 m²K/W pentru un acoperiș cu două straturi de aer, cu emisivitatea suprafeței 0,03 după EN 16012: suprafața lucioasă lucrează doar dacă are aer neventilat în fața ei. Testele în teren ale Institutului Fraunhofer pentru Fizica Construcțiilor arată cât contează execuția: într-un test, acoperișul cu vată nu era etanș la aer și la vânt și a ieșit mai prost; în altul, cu etanșarea verificată, mansarda izolată cu folii a consumat circa de două ori mai multă energie de încălzire decât cea cu 20 cm de vată. Mai multe în articolul folia reflectorizantă.

Materialele naturale

Fibrele de lemn, lâna de oaie și cânepa au λ 0,035–0,039, μ 1–2 și clasa E. Câștigă la higroscopicitate și masă (fibrele de lemn: cca. 50 kg/m³ și 2100 J/(kg·K), utile vara), pierd la foc față de vata minerală, iar lâna cere tratament declarat contra moliilor.

Ce material unde

Tabelul rezumă logica de alegere; grosimea, clasa de foc și alcătuirea le stabilește proiectantul.

Focul: ce spune P 118/1-2025

Normativul de securitate la incendiu stabilește unde poate sta un material combustibil. Pentru fațade, art. 2.3.6.1.8 și Tabelul 16 cer pentru termoizolația sau sistemul compozit, în condiții de utilizare finală, cel puțin D-s3,d0 la locuințele unifamiliale de maximum P+E sau P+M, cel puțin C-s3,d0 la blocurile de cel mult P+2E (sau 10 m până la coamă sau atic), B-s3,d0 sau B-s2,d0 la blocurile până la 20 m, după numărul de niveluri, și A1 sau A2-s1,d0 la blocurile mai înalte de 20 m. Când sistemul nu este A1 sau A2-s1,d0, art. 2.3.6.1.9 cere bordarea golurilor cu termoizolație incombustibilă pe minimum 60 cm sau fâșii continue de 60 cm în dreptul planșeelor. La casele individuale cu ultimul planșeu folosibil la cel mult 8 m, art. 2.3.6.1.7 nu prevede măsuri obligatorii de întârziere a propagării pe fațadă.

Pentru terase, la clădirile sub 20 m, art. 2.3.6.2.1 admite termoizolație de minimum C-s3,d0, iar materialele combustibile fără performanță la foc numai dacă stau între placa de beton și un strat de egalizare sau de pantă de minimum 3 cm ori între stratul de egalizare și o șapă slab armată de 5 cm, cu vată minerală A1 sau A2-s1,d0 pe o lățime de minimum 50 cm la toate traversările și pe contur. În interior, art. 2.4.6.2 interzice ca izolațiile combustibile să creeze goluri mai adânci de 30 cm față de suport. Încadrarea clădirii tale și soluția de foc le stabilește proiectantul, verificată de verificatorul de proiecte atestat la cerința securitate la incendiu acolo unde legea o cere.

Amprenta de mediu: cum compari EPD-urile

Declarația de mediu de produs (EPD), întocmită după EN 15804, este singura sursă serioasă pentru amprenta unui material. Nu compari însă kilograme de CO₂ pe metru cub: un metru cub de PIR izolează mult mai mult decât unul de vată. Unitatea corectă este un metru pătrat cu aceeași rezistență termică, de obicei R = 1 m²K/W. Două EPD-uri pentru piața daneză, după aceleași reguli de categorie, arată de ce trebuie citite cu atenție:

• EPS din polistiren reciclat, 38 mm, 0,59 kg pe m²: producția (modulele A1–A3) însumează circa 0,57 kg CO₂ echivalent, dar incinerarea la sfârșitul vieții (modulul C3) adaugă 1,65 kg CO₂ echivalent, pentru că plasticul ars eliberează carbonul fosil din el.
• Vată bazaltică, 34 mm, 2,0 kg pe m²: producția dă 1,13 kg CO₂ echivalent, iar depozitarea la final (modulul C4) circa 0,05.

Cine se uită numai la producție vede polistirenul „de două ori mai curat”; cine adaugă sfârșitul vieții vede invers. EPD-ul vatei bazaltice avertizează chiar el că declarațiile pot să nu fie comparabile dacă nu respectă aceeași versiune a standardului și nu sunt privite în contextul clădirii. Materialele din lemn mai declară și carbonul biogen stocat: fișa unei saltele din fibre de lemn dă 73 kg CO₂ echivalent pe metru cub, după EN 16449. Când compari, cere EPD-ul produsului exact, verifică unitatea declarată, modulele incluse (A1–A3, C, D) și versiunea standardului.

Ce ceri înainte de cumpărare

Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea 169/2026) interzice la art. 560 alin. (2) folosirea în lucrări a produselor fără certificarea și declararea performanței, iar art. 563 cere producătorului sau importatorului să dețină declarația de performanță și marcajul CE. Agrementul tehnic este obligatoriu numai pentru produsele fără marcaj CE și declarație de performanță (art. 561 alin. 5). Concret, ceri:

1. Declarația de performanță a produsului exact, nu a „familiei”, cu standardul (SR EN 13162, 13163, 13164, 13165, 14315-1) sau evaluarea tehnică europeană.
2. Codul de marcare complet de pe etichetă și din declarație: CS(10), TR, WL(T) sau WL(P), DS, MU; un cod scurt ascunde caracteristici nedeclarate.
3. Valoarea îmbătrânită a lui λ la PIR și la spuma cu celule închise.
4. Clasa de foc a sistemului, nu doar a plăcii, pentru fațade, din documentația sistemului de termoizolare.
5. Grosimea și rezistența termică pe straturi, scrise în ofertă.
6. Instruirea aplicatorului pentru spuma pulverizată, cerută de restricția privind diizocianații.

Greșeli frecvente

• Alegerea după λ și atât, fără să te uiți la apă, la sarcină, la vapori și la clasa de foc a locului în care pui materialul.
• Polistiren expandat obișnuit pus în pământ sau la soclu, unde stă în apă și îngheață, în loc de un material cu absorbție mică declarată.
• Vata în rolă pusă sub șapă sau pe o terasă circulabilă, deși rezistența ei la compresiune este nedeclarată.
• Clasa plăcii confundată cu clasa sistemului de fațadă, iar bordările incombustibile de la goluri lăsate deoparte la un bloc.
• Folia reflectorizantă folosită în locul izolației, lipită de alte straturi, fără stratul de aer de care depinde efectul ei.
• Spuma pulverizată aplicată direct pe spatele învelitorii sau pe lemn umed, unde ascunde exact ce ar trebui să rămână vizibil.
• PIR-ul comparat după λ inițial din prospecte, nu după valoarea îmbătrânită din declarația de performanță.
• Amprenta de mediu judecată pe metru cub sau numai după producție, fără aceeași rezistență termică și fără sfârșitul vieții.