Ventilația după izolare: de ce devine obligatorie

O casă veche respiră pe unde nu trebuie: pe la ferestrele care nu închid bine, pe sub ușă, prin rosturile dintre tâmplărie și zidărie. Aerul acela rece costă căldură, dar scoate din casă și vaporii de la gătit, de la duș și din respirație. Când schimbi ferestrele și izolezi fațada și podul, pierderile scad, iar odată cu ele dispare și ventilația pe care nu ai plănuit-o niciodată. Dacă nu o înlocuiești cu una plănuită, semnele apar în prima iarnă: geamuri ude dimineața, miros greu în dormitor, pete în colțuri.

Mai jos afli ce e obligatoriu și ce doar recomandat după o renovare energetică, câți metri cubi pe oră se scot din bucătărie și baie, ce variante ai și de ce o centrală sau un aragaz pe gaz schimbă discuția. Cauzele condensului și cele trei pârghii împotriva lui sunt în ghidul despre condensul în casă.

De ce izolarea schimbă aerul din casă

Normativul pentru instalațiile de ventilare, I5-2022, distinge la pct. 2.2.1 ventilarea naturală organizată, cu deschideri și conducte gândite pentru calitatea aerului, de cea neorganizată: „Ventilarea neorganizată, numită și aerisire, se face prin deschiderea ferestrelor, sau involuntar ca urmare a unor neetanșeități ale anvelopei clădirii.” Despre neetanșeități adaugă că „nu sunt de dorit” și recomandă, pentru clădirile noi sau reabilitate termic, testul de etanșeitate la aer după SR EN ISO 9972.

Ghidul oficial englez pentru ventilarea locuințelor (Approved Document F) explică mecanismul: multe locuințe existente se ventilează prin infiltrații, iar măsurile de eficiență energetică le pot reduce și lăsa locuința subventilată. Ghidul punctează lucrările: izolarea a peste 50% din pereții exteriori și înlocuirea a peste 30% din ferestre și uși sunt măsuri majore, refacerea izolației podului e minoră. O singură măsură majoră duce lucrarea în categoria în care ventilarea a scăzut probabil sub minim și se cere ventilare suplimentară. În Germania, organizația consumatorilor amintește că un concept de ventilare se cere când se înlocuiește mai mult de o treime din suprafața ferestrelor.

O renovare completă, cu termosistem pe toate fațadele, ferestre cu garnituri și pod izolat, adună mai multe astfel de măsuri. Ce se întâmplă cu vaporii prinși înăuntru pe pereții reci este explicat în articolul despre punctul de rouă în perete.

Ce este obligatoriu și ce este recomandat

Merită precizat exact ce este obligatoriu. Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea 169/2026, art. 392) cere ca o construcție să nu amenințe sănătatea ocupanților prin gaze toxice sau umiditate pe suprafețele interioare și trece „calitatea aerului”, „asigurarea ventilației” și „evitarea igrasiei și mucegaiurilor” printre reglementările minime obligatorii de igienă și sănătate.

Normativul I5-2022 se aplică, după pct. 1.1, și clădirilor existente supuse unor lucrări de „renovare energetică” și are caracter obligatoriu pentru construcțiile pe care le acoperă. La pct. 6.1.1 alin. (1), el cere ca ventilarea locuințelor să fie „generală și permanentă cel puțin în timpul perioadei în care temperatura exterioară nu permite deschiderea frecventă a ferestrelor”. Iarna, deci, ventilarea nu poate depinde doar de cât de des îți amintești să deschizi fereastra.

Obligatoriu nu înseamnă un anumit aparat. La clădirile individuale, I5-2022 (pct. 6.1.2) admite ventilare naturală organizată, mecanică monoflux sau dublu flux cu recuperarea căldurii; alegerea o face proiectantul de instalații.

n50 este numărul de schimburi de aer pe oră măsurat cu un ventilator montat în ușă, la 50 Pa diferență de presiune: nu e ventilația de zi cu zi, ci o măsură a etanșeității. Cu cât e mai mic, cu atât casa depinde mai mult de ventilarea plănuită.

Câți metri cubi pe oră

I5-2022 dă în tabelul 6.1.1.1 debitele care trebuie extrase din încăperile de serviciu în condiții medii de iarnă, după numărul de încăperi principale (camera de zi, dormitoarele, biroul):

Primele coloane sunt debitele de dimensionare, asigurate simultan sau pe fiecare încăpere. Ultima este minimul sub care nu cobori nici cu clapetele de reglaj: la trei încăperi principale, 75 m³/h în total, din care cel puțin 45 m³/h din bucătărie.

Exemplu: un apartament cu trei încăperi principale, 65 m² și 2,60 m înălțime, are 65 × 2,60 = 169 m³. Cerința din Mc 001-2022, 0,5 schimburi pe oră, înseamnă 169 × 0,5 = 84,5 m³/h aer proaspăt. Minimul total din I5-2022 pentru trei încăperi, 75 m³/h, înseamnă 75 / 169 = 0,44 schimburi pe oră, deci cele două reguli se întâlnesc în același ordin de mărime. Dimensionarea pentru bucătărie și baie dă 105 + 30 = 135 m³/h. Între 75 și 135 m³/h stă, practic, diferența dintre regimul de bază și cel de gătit și duș.

Aerul scos trebuie să și intre. I5-2022 cere ca debitele extrase să fie compensate prin dispozitive de introducere a aerului exterior, ca fiecare încăpere principală să aibă cel puțin un astfel de dispozitiv și ca aerul să treacă spre bucătărie și băi pe sub uși sau prin grile de transfer. Pentru baia de sub acoperiș, alegerea ventilatorului și traseul tubului sunt în articolul despre ventilația băii de la mansardă.

Variantele, de la simplu la complet

Aerisirea pe fereastră

Agenția germană de mediu (Umweltbundesamt) recomandă aerisirea de mai multe ori pe zi cu fereastra complet deschisă, ideal două ferestre opuse, iarna 5–10 minute, și avertizează că fereastra lăsată pe batant riscă mucegai prin condens la marginile ei și risipește căldura. Aerisirea rămâne utilă, dar normativul o numește ventilare neorganizată: depinde de cine e acasă și de vreme și nu acoperă noaptea, adică exact orele în care umiditatea se adună în dormitor.

Fante de admisie în tâmplărie sau în perete

I5-2022 (pct. 6.1.3) prevede ca aerul să intre prin fante autoreglabile sau higroreglabile, de preferință montate în rama ferestrelor, sau prin grile ori valve în peretele exterior. Ele se reglează doar până la poziția care asigură debitul minim, se demontează ușor pentru curățare și nu trebuie să creeze curenți supărători. Ca termen de comparație, ghidul englez cere la ferestrele noi fante de minimum 8000 mm² (80 cm²) în camere și bucătărie și 4000 mm² (40 cm²) în baie, dacă locuința nu are ventilare cu recuperare de căldură. Fantele lucrează împreună cu extracția din bucătărie și baie.

Extracție continuă din bucătărie și baie

Ventilarea mecanică monoflux scoate aerul din încăperile umede cu ventilatoare care merg permanent la treapta mică și trec pe treapta mare la gătit și la duș; aerul intră prin fantele din camere. I5-2022 permite comanda automată, dar cere ca ea să asigure „în orice condiții, debitul minim necesar”, iar hota cu evacuare proprie și permanentă se ia în calcul ca orice gură de extracție. O hotă cu recirculare filtrează grăsimea și mirosul, dar întoarce vaporii în bucătărie; agenția americană pentru protecția mediului (EPA) recomandă ca aparatele care produc umiditate, inclusiv aragazul, să fie evacuate în exterior unde se poate.

Unități descentralizate cu recuperare de căldură

Sunt aparate montate prin peretele exterior, cameră cu cameră. Organizația germană a consumatorilor descrie varianta alternantă: funcționează numai în pereche, una scoate aerul și încarcă schimbătorul de căldură, apoi își inversează sensul, iar a doua lucrează sincron, în sens opus. Nu cer tubulatură, deci se potrivesc unei renovări cu tavane finite; în schimb, alternanța ventilatorului poate slăbi protecția la zgomot, iar fiecare aparat are filtre de schimbat. Pentru bucătărie și baie, unde I5-2022 cere extracție, aceste unități nu înlocuiesc de la sine o gură de extracție dimensionată; schema o face proiectantul.

Ventilare centrală dublu flux

Un aparat central introduce aer proaspăt în camere și extrage aer din bucătărie și băi, iar recuperatorul de căldură trece o parte din căldura aerului evacuat în aerul introdus. Este soluția pe care Mc 001-2022 o recomandă la casele foarte etanșe, cu n50 sub 1,5 h⁻¹. Cere loc pentru aparat și tubulatură, deci se decide înainte de tavane și pardoseli; alegerea lui este subiectul articolului despre recuperatorul de căldură într-o casă izolată, din categoria Eficiență energetică.

Centrala, aragazul și soba: ventilația ca problemă de siguranță

Într-o casă cu aparate pe gaz sau pe lemne, ventilația ține de siguranță, nu doar de umezeală. Normele tehnice ANRE pentru sistemele de alimentare cu gaze naturale (aprobate prin Ordinul ANRE nr. 89/2018) leagă direct etanșeitatea tâmplăriei de aerul de ardere.

• Aerul de ardere. Art. 134 consideră aerul de ardere asigurat prin neetanșeități doar dacă volumul încăperii împărțit la debitul aparatului (Vi/Qn) este cel puțin 30. Alin. (3) adaugă că, atunci când aerul nu mai poate intra prin neetanșeități, „cazul tâmplăriilor prevăzute cu garnituri de cauciuc etc.”, se fac prize de aer direct din exterior, indiferent de volum. Ferestrele noi, cu garnituri, te aduc exact în acest caz.
• Mărimea golului. Art. 135 dă relația S = 0,0025 × Qi, în m². Pentru un debit instalat ipotetic de 2 m³/h (debitul real e pe plăcuța aparatului), S = 0,0025 × 2 = 0,005 m², adică 50 cm². Golul stă jos, nu are clapetă sau reglaj, iar obturarea lui este interzisă.
• Aragazul. Art. 132 cere 15 m³ de încăpere pentru fiecare m³/h de debit al aparatelor cu flacără liberă, iar art. 136–138 cer canale sau grile de evacuare sus, cât mai aproape de tavan, fără dispozitive de închidere. La bucătăriile existente fără canal de ventilare se admite o grilă în peretele exterior sau în tocul ferestrei, la partea de sus. Grila astupată „pentru că trage rece” sau dispărută la schimbarea ferestrei încalcă normele.
• Detectorul de gaz. Art. 129 alin. (2) face obligatoriu detectorul automat de gaze naturale, care închide alimentarea prin electroventil, când geamurile sunt mai groase de 4 mm sau speciale, inclusiv tâmplăria termopan.
• Baia. Art. 130 interzice în baie încălzitoarele instantanee de apă și aparatele de încălzire cu arzător atmosferic; fac excepție, după art. 131, aparatele cu cameră de ardere etanșă și tiraj forțat.

Al doilea risc este depresiunea. Cu echipamente cu combustie în locuință, I5-2022 cere ca ventilarea să le asigure aerul și să împiedice, cu dispozitive de securitate, depresiunea care ar întoarce gazele de ardere în casă; tot el interzice racordarea centralelor la conductele de ventilare. Ghidul englez avertizează că ventilatoarele pot întoarce gazele aparatelor cu coș deschis chiar din altă încăpere: o hotă puternică lângă o centrală atmosferică sau o sobă cere un calcul.

Monoxidul de carbon nu are culoare, miros sau gust și se amestecă ușor cu aerul, avertizează pompierii (IGSU), iar simptomele merg de la dureri de cap, amețeli și somnolență până la comă și deces. Printre cauze, aceeași sursă enumeră aparatele defecte, coșurile fisurate, racordul neetanș la coș și aragazul folosit intens pentru încălzire, care consumă oxigenul și arde incomplet. Normele ANRE interzic obturarea coșului de fum și dormitul în încăperi cu focul aprins sau cu aparate nelegate la coș, cum sunt aragazul și reșoul; procedura ANRE recomandă pentru acestea și pentru aparatele racordate la coș detectoare de monoxid de carbon.

Practic, înainte de ferestre și termosistem, cere unui operator economic autorizat ANRE să verifice instalația și aerul de ardere pentru noua situație. Verificarea tehnică periodică a instalației este obligatorie la cel mult 2 ani, iar revizia la cel mult 10 ani; centrala are separat verificarea periodică făcută de o firmă autorizată ISCIR. Aparatele racordate la coș se repun în funcțiune numai cu dovada, nu mai veche de 30 de zile, că un coșar a verificat și curățat coșul. Dacă termosistemul îngroașă peretele în dreptul tubului coaxial al centralei, cere instalatorului autorizat să verifice terminalul înainte de montaj.

Radonul

Radonul este un gaz radioactiv din sol care intră prin fisurile pardoselii, la îmbinarea ei cu pereții și pe lângă țevi. Organizația Mondială a Sănătății recomandă un nivel de referință de 100 Bq/m³ și, dacă nu se poate atinge, cel mult 300 Bq/m³. OMS notează că nivelul din casă depinde de schimbul de aer cu exteriorul, deci de etanșeitate. O măsurare îți spune dacă subiectul te privește; la valori mari, etanșarea pardoselii și ventilarea de sub ea le proiectează un specialist.

Zgomotul

I5-2022 limitează zgomotul produs în încăpere de echipamentele de ventilare, iar la clădirile noi și la cele existente reabilitate permite doar categoriile de confort I și II: în dormitoare cel mult 25 sau 30 dB(A), în camera de zi cel mult 30 sau 35 dB(A). Organizația germană a consumatorilor recomandă sub 25 dB pentru zgomotul de ventilator și de curgere. Zgomotul vine din aparat și tubulatură, care se aleg după fișa tehnică și se montează cu atenuatoare unde e nevoie, dar și din golul din fațadă, prin care intră zgomotul străzii; pe o stradă aglomerată, cere fante sau unități cu protecție acustică.

Cum verifici că ventilația își face treaba

Cel mai simplu instrument rămâne higrometrul. EPA recomandă umiditate interioară sub 60%, ideal între 30 și 50%, iar Umweltbundesamt dă ca regulă sub 50% iarna în locuințele neizolate sau slab izolate. Pune-l în dormitor și citește-l dimineața, după o noapte cu ușa închisă: acolo se vede primul lipsa ventilării. Cum deosebești petele de după renovare de o punte termică afli din articolul despre mucegaiul din colțurile pereților.

La o renovare mare, două măsurători închid discuția: testul de etanșeitate după SR EN ISO 9972, care dă n50, și debitele măsurate la gurile de extracție, comparate cu proiectul. Pentru filtrele de aer proaspăt, organizația germană a consumatorilor recomandă schimbarea la 3–6 luni, cel târziu după un an.

Greșeli frecvente

• Ferestre noi fără nicio fantă într-o casă fără ventilare mecanică, cu aerisirea lăsată pe seama obiceiurilor.
• Grila de ventilare a bucătăriei astupată sau eliminată la schimbarea ferestrei, deși bucătăria are aragaz pe gaz.
• Centrală atmosferică păstrată după montarea tâmplăriei cu garnituri, fără priză de aer din exterior.
• Hotă puternică pe evacuare pornită lângă o centrală cu tiraj natural sau o sobă, fără verificarea depresiunii.
• Fereastra lăsată permanent pe batant iarna, care răcește peretele de lângă ea și aduce condensul exact acolo.
• Hotă cu recirculare considerată ventilație, deși vaporii rămân în casă.
• Ventilatorul de baie oprit odată cu lumina, fără regim continuu și fără temporizare.
• Unități descentralizate montate fără proiect, fără pereche corectă, fără extracție dimensionată în bucătărie și baie și cu filtre neschimbate.