Condensul în casă: cauze și soluții

Dimineața, geamurile din dormitor sunt ude pe margine, iar pe pervaz s-a strâns o baltă mică. În colțul de lângă tavan apare o umbră cenușie, în spatele dulapului peretele miroase a pivniță, iar în baie rostul dintre plăci se înnegrește. Toate au o singură cauză: vaporii de apă din aerul casei au găsit o suprafață destul de rece cât să devină din nou apă.

Condensul nu este un defect al ferestrelor sau al pereților în sine, ci rezultatul a trei lucruri care se întâlnesc: câtă apă produci în casă, cât aer schimbi cu exteriorul și cât de calde sunt suprafețele. Mai jos afli de unde vine apa, cum citești umiditatea și punctul de rouă, de ce condensul apare adesea abia după ferestre noi sau după izolare, cu ce pârghii îl oprești și când ai nevoie de un specialist. Pentru mansarde și acoperișuri locuite, unde fizica e aceeași, dar alcătuirea e alta, citește articolul despre condensul la mansardă.

De unde vine apa din aerul casei

Ghidul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru umezeală și mucegai arată că, în afara accidentelor (scurgeri, ploi puternice, inundații), cea mai mare parte a umezelii intră în casă cu aerul, inclusiv cu cel încărcat de activitățile ocupanților. Cât înseamnă asta în cifre:

• Oamenii și viața de zi cu zi. Măsurătorile din 101 case finlandeze, citate de OMS, au dat în medie 1,9 kg de apă pe zi de persoană și 5,9 kg pe zi pe casă, din respirație, gătit, duș, plante, animale și uscarea rufelor.
• O familie cu copii. Ghidul unității de cercetare MEARU de la Glasgow School of Art pornește de la 5–10 litri pe zi pentru o familie cu doi copii. Broșura unui producător de ferestre dă 10–15 litri pe zi pentru o familie de patru persoane.
• Rufele uscate în casă. După aceeași cercetare scoțiană, o încărcătură obișnuită de rufe (4–5 kg uscate) lasă în aer 2–2,5 litri de apă, iar într-o zi cu două încărcături uscate în casă, uscatul rufelor ajunge la peste 30% din umiditatea locuinței.
• Arderea fără coș. Gazul ars produce vapori de apă. OMS recomandă să nu se folosească încălzitoare cu flacără deschisă fără evacuare și, în casele existente, înlocuirea lor cu aparate cu evacuare. Aragazul folosit pentru încălzit adaugă și vapori, și risc de monoxid de carbon: pompierii (IGSU) avertizează că, folosit intens așa, consumă oxigenul și arde incomplet.

Pe lângă apa produsă înăuntru, există apa care vine din construcție. O casă abia renovată elimină în prima iarnă apa din tencuieli, șape și glet. Apoi sunt infiltrațiile prin acoperiș sau prin tâmplărie, apa care urcă din teren în zidurile fără barieră orizontală și fundațiile neprotejate. Acestea nu sunt condens și nu se rezolvă cu aerisire: igrasia la casele vechi și hidroizolația fundației au articole separate.

Umiditatea relativă, temperatura și punctul de rouă

Aerul cald poate ține mai mulți vapori decât aerul rece. Umiditatea relativă spune cât din această capacitate este folosită: 50% la 20 °C înseamnă că aerul are jumătate din vaporii pe care i-ar putea ține la acea temperatură. Când aerul atinge o suprafață rece, se răcește, umiditatea lui relativă crește, iar la punctul de rouă ajunge la 100% și apa se depune pe suprafață.

Punctul de rouă se calculează din presiunea de saturație a vaporilor, cu formula din ghidul de instrumente al Organizației Meteorologice Mondiale: ew = 6,112 · exp(17,62 · t / (243,12 + t)), în hPa, cu t în °C. La 20 °C rezultă 23,3 hPa. La 50% umiditate, aerul are 11,7 hPa, iar temperatura la care 11,7 hPa înseamnă saturație este de circa 9,3 °C.

Mucegaiul nu are nevoie de apă vizibilă. OMS citează cercetări după care fungii nu cresc sub 80% umiditate relativă la suprafață, respectiv sub 75% între 5 și 40 °C. În calculele de proiect, pragul uzual este 80% la suprafață; pentru 50% în cameră, suprafața ajunge la 80% când presiunea de saturație este 11,7 / 0,8 = 14,6 hPa, adică la circa 12,6 °C.

Din tabel se văd trei lucruri. Mucegaiul apare pe suprafețe cu trei-patru grade mai calde decât cele pe care se vede apa, deci un colț poate face pete fără să fie vreodată ud. Fiecare zece procente de umiditate în plus ridică pragul cu două-trei grade, așa că aceeași casă poate fi sănătoasă la 40% și cu mucegai la 60%. Iar la 70%, aproape orice colț al unui perete neizolat devine suspect. Într-un dormitor ținut la 18 °C, cu 60% umiditate, calculul dă rouă la circa 10,1 °C și pragul de mucegai la circa 13,5 °C.

Două exemple din ghidul OMS arată pârghiile. Aerul exterior de iarnă, la −8 °C și 100% umiditate, adus în casă la 20 °C, ajunge la circa 15%, deci aerul rece de afară, oricât de „umed” pare, usucă locuința. Iar aerul la 15 °C și 50%, încălzit la 18 °C, coboară la circa 40%. Cum se calculează temperatura în interiorul unui perete, strat cu strat, și unde ajunge acolo punctul de rouă, afli în articolul punctul de rouă în perete, explicat simplu.

Unde apare condensul în casă

Apa se depune întâi pe cea mai rece suprafață pe care o atinge aerul umed. De aceea condensul are locuri preferate, aceleași în aproape orice locuință:

• Pe geamuri și pe tocuri. Iarna, geamul este de obicei suprafața cea mai rece din cameră, iar marginea lui este mai rece decât centrul, de aceea picăturile apar întâi jos, pe margine. Cu rulourile trase, notează broșura producătorului de ferestre, geamul devine partea cea mai rece a ferestrei și condensul se formează pe el.
• În colțurile pereților exteriori. Colțul dintre doi pereți exteriori, îmbinarea cu tavanul sau cu pardoseala, buiandrugul, centura, placa balconului și glafurile ferestrelor sunt punți termice: zone prin care căldura iese mai ușor și unde suprafața interioară rămâne mai rece. Cum le recunoști și cum se repară, în articolul despre mucegaiul din colțurile pereților.
• În spatele mobilei. OMS notează că mobilierul tapițat și rafturile lipite de pereții exteriori cresc local umiditatea și pot produce mucegai; Agenția Federală de Mediu a Germaniei (UBA) avertizează la fel pentru spatele mobilierului masiv și al draperiilor groase. Dulapul ține căldura camerei departe de perete, iar aerul din spatele lui nu se schimbă.
• În baie și în bucătărie. Sunt încăperile cu vârfuri mari de vapori: duș, fierbere, mașina de vase deschisă.
• Pe țevile de apă rece și pe rezervorul vasului de toaletă. Agenția americană pentru protecția mediului (EPA) recomandă izolarea țevilor reci tocmai pentru a opri condensul.
• În pivniță, vara. Aerul cald de afară condensează pe pereții reci ai subsolului. De aceea UBA recomandă ca pivnițele să fie aerisite vara noaptea sau dimineața devreme, nu în timpul zilei.
• În interiorul pereților și al acoperișului. Vaporii care trec prin stratul interior se pot opri pe primul strat rece din alcătuire. Este condensul interstițial, pe care nu-l vezi decât după ce a udat izolația sau tencuiala.

Condens, infiltrație sau igrasie?

Remediile sunt diferite, așa că diagnosticul vine primul. Condensul apare în sezonul rece, se întinde difuz pe suprafețele cele mai reci (geamuri, colțuri, spatele mobilei) și crește în zilele cu multă gătit, dușuri sau rufe întinse; scade când aerisești și încălzești. O infiltrație lasă o pată cu contur care crește după ploaie sau la topirea zăpezii. Igrasia, adică apa care urcă din teren, lasă o bandă umedă la baza zidurilor, des cu săruri albe și tencuială care se macină, și nu ține de anotimpul de încălzire.

Cazurile mixte există: un zid cu igrasie este și mai rece, deci condensează mai ușor. Mc 001-2022, metodologia de calcul al performanței energetice, ține cont de asta când corectează conductivitatea termică: zidăria de cărămidă afectată de condens se calculează cu un coeficient de majorare de 1,15, iar cea afectată de igrasie cu 1,30, adică un zid umed izolează mai prost decât unul uscat.

De ce apare după schimbarea ferestrelor sau după izolare

Scenariul e cunoscut: ani la rând nu a fost nicio problemă, iar în prima iarnă după ferestrele noi sau după termosistem apare mucegaiul. Explicația este în schimbul de aer. Ferestrele vechi, cu rosturi, aduceau aer proaspăt permanent, fără ca cineva să le deschidă. UBA descrie exact acest efect: prin renovarea energetică anvelopa devine „mai etanșă”, schimbul pasiv de aer scade, iar diferența trebuie compensată prin aerisire activă mai frecventă. Ghidul OMS trece printre cauzele expunerii crescute la umezeală și mucegai „măsurile de economisire a energiei implementate necorespunzător”, cu anvelope etanșate, deficit de ventilare și izolare greșită, și subliniază că ventilarea adecvată devine deosebit de importantă când se îmbunătățesc izolația și etanșeitatea.

Mai e un efect, care decurge din aceeași fizică. Apa se depune pe cea mai rece suprafață din cameră. La ferestrele vechi, aceea era de obicei geamul, iar condensul se vedea și se ștergea. Fereastra nouă este mai caldă, deci cea mai rece suprafață devine colțul peretelui, buiandrugul sau glaful rămas neizolat. Aceeași apă udă acum, mai discret, un colț de perete.

La izolarea exterioară, problema apare când lucrarea este incompletă: o fațadă de bloc izolată doar la câteva apartamente, glafurile lăsate neizolate, soclul sau placa balconului neîmbrăcate. Mc 001-2022 cere continuitatea izolației în jurul ferestrelor, ușilor, la intersecțiile dintre elemente și la străpungeri și precizează că punțile termice nu trebuie să prezinte risc de condens superficial sau interstițial ori de mucegai, verificarea fiind obligatorie. Pentru locuințele fără ventilare mecanică, aceeași metodologie ia ca debit minim de aer proaspăt 0,5 schimburi pe oră în sezonul de încălzire, iar pentru casele bine izolate recomandă testul de etanșeitate după SR EN ISO 9972. Ce cer normativele concret după izolare și ce variante de ventilare ai, de la aerisire la recuperare de căldură, găsești în articolul despre ventilația după izolare.

Cele trei pârghii: mai puțini vapori, mai mult aer, suprafețe mai calde

Orice soluție la condens lucrează pe una dintre aceste pârghii. Cele mai ieftine și mai rapide sunt primele două; a treia e de durată și cere lucrări. În casele existente, OMS consideră că mijlocul principal de control este schimbarea obiceiurilor și îmbunătățirea ventilării.

1. Mai puțini vapori

• Rufele în afara spațiului locuit. OMS și UBA spun același lucru: rufele nu se usucă în camerele de locuit. Dacă nu ai altă variantă, întinde-le într-o încăpere cu fereastră deschisă și ușa închisă, nu pe calorifer în dormitor. Uscătorul cu evacuare are tubul scos afară, recomandă EPA și UBA; cel cu condensare strânge apa în rezervor.
• Hota la gătit, cu evacuare în exterior acolo unde se poate, și capacul pe oală.
• Baia aerisită imediat după duș, cu ușa închisă, ca vaporii să nu se întindă în casă. UBA recomandă și ștergerea apei de pe pereți și de pe podea după duș.
• Umidificatoarele folosite cu măsură, primul punct din tabelul OMS pentru clădirile existente.

2. Mai mult aer schimbat

Pentru iarnă, UBA recomandă aerisire de 2–3 ori pe zi, circa 5 minute pe cameră, cu ferestrele larg deschise; vara, 10–20 de minute. Schimbul de aer crește mult dacă deschizi în același timp ferestre de pe fațade opuse. Broșura producătorului de ferestre propune 5–10 minute de patru ori pe zi, cu aerisire încrucișată. Diferențele țin de casă și de vreme; regula comună este aerisirea scurtă și completă, nu fereastra rabatată toată ziua, care, după UBA, crește mult consumul de căldură și răcește peretele de lângă fereastră până la condens.

Legea locuinței nr. 114/1996 cere ca încăperile sanitare să fie ventilate direct sau prin coș de ventilație și prevede coș de ventilație în bucătărie. Un ventilator de baie care nu trage, o grilă astupată sau o hotă cu recirculare nu scot apa din casă. Când aerisirea manuală nu ajunge, de exemplu ziua, cât nu e nimeni acasă, sau într-un apartament cu ferestre doar pe o fațadă, urmează ventilarea mecanică, cu sau fără recuperare de căldură, listată și de OMS printre măsurile pentru clădirile existente.

3. Suprafețe mai calde

UBA arată că riscul de mucegai crește când temperatura interioară scade, în sezonul rece, sub 16–18 °C, și recomandă ziua 19–20 °C, noaptea 18 °C, încălzirea tuturor camerelor folosite și ușile închise spre camerele mai reci. Altfel, aerul cald și umed din restul casei ajunge în dormitorul rece și condensează acolo, observă și broșura producătorului de ferestre.

Pe termen lung, pârghia cea mai sigură este peretele cald. OMS recomandă îmbunătățirea izolației anvelopei tocmai pentru a ridica temperatura suprafețelor interioare și a preveni condensul. Mc 001-2022 măsoară asta cu factorul de temperatură fRsi = (θsi − θe) / (θi − θe), unde θsi este temperatura suprafeței interioare, θi a aerului din cameră și θe a aerului de afară. Metodologia cere ca fRsi să nu fie mai mic de 0,80 în niciun punct al anvelopei, atât la casele noi, cât și la renovarea energetică.

Ce înseamnă în grade: cu 20 °C înăuntru și −15 °C afară, un punct cu fRsi = 0,80 are θsi = −15 + 0,80 × 35 = 13 °C. Tabelul 2.3 din Mc 001-2022 dă, pentru aceste condiții, 62,9% ca umiditate interioară limită pentru evitarea condensului pe suprafață (formula OMM de mai sus dă circa 64%; diferența ține de constantele formulei). Pragul de 80% la suprafață, relevant pentru mucegai, se atinge însă deja la circa 51% în cameră: 0,8 × 14,95 / 23,33. Iar un colț cu fRsi sub 0,80, cum sunt adesea colțurile neizolate, are suprafața și mai rece. De aceea, la casele neizolate, ținta practică iarna este o umiditate în jur de 40–50%, nu 60%.

Izolația pe interior pare la îndemână, mai ales într-un apartament de bloc, dar mută peretele rece în spatele izolației, unde vaporii pot condensa nevăzuți. Este o alcătuire care se proiectează cu calcul de condens după SR EN ISO 13788, nu se improvizează; explicația completă e în articolul despre punctul de rouă în perete.

Cum măsori, înainte să cheltuiești

Primul instrument este un higrometru digital, care arată și temperatura. Pune-l pe rând în dormitor, în camera de zi și lângă colțul cu probleme, la înălțimea mesei, departe de calorifer și de fereastră, și notează valorile dimineața și seara câteva zile la rând.

Valorile de referință diferă ușor de la o sursă la alta. EPA recomandă sub 60%, ideal între 30 și 50%. UBA dă 40–60% și cere aerisire mai intensă în toate camerele cel târziu peste 60%. OMS arată că acarienii au nevoie de peste 45–50% și recomandă ca în sezonul de încălzire umiditatea să rămână sub această valoare. Combinat cu tabelul de mai sus, pentru iarnă înseamnă: 40–50% este zona sigură, 50–60% este acceptabil doar dacă pereții și colțurile sunt calde, adică izolate continuu, fără punți termice, iar peste 60% constant problema este umiditatea, nu peretele.

Al doilea pas este temperatura suprafețelor. Un termometru cu infraroșu arată cât de reci sunt colțul, buiandrugul sau spatele dulapului; compară valoarea cu coloana de mucegai din tabel pentru umiditatea pe care o ai. Pentru toată casa, o inspecție termografică făcută iarna, când diferența dintre interior și exterior e mare, arată punțile termice și scăpările de aer; termoviziunea este tratată pe larg în categoria despre eficiență energetică.

Soluții rapide și soluții reale

Măsurile rapide tratează urma, nu cauza; problema revine dacă nu s-a schimbat nimic la una dintre cele trei pârghii.

Dezumidificatorul ajută mai ales temporar: în prima iarnă după lucrări, după o inundație, într-o pivniță. OMS îl consideră util tocmai pentru aplicații temporare și recomandă să nu usuci aerul mult sub 45%. Dacă îl folosești permanent, el compensează o ventilare insuficientă și consumă curent pentru asta.

Înălbitorul cu clor nu este, după EPA, o practică de rutină pentru mucegai, iar amestecat cu produse care conțin amoniac produce gaze toxice. Vopseaua „anti-mucegai” pusă peste un colț rece doar ascunde pata un sezon. Cum se curăță corect, ce suprafață poți trata singur și când chemi o firmă specializată, vezi în articolul despre mucegaiul din colțuri și punțile termice.

Când ai nevoie de un specialist

Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea 169/2026) trece, la art. 392, prezența umidității în părți ale construcției sau pe suprafețele interioare printre lucrurile care nu trebuie să amenințe igiena și sănătatea ocupanților, iar ventilația, confortul termic și evitarea igrasiei și mucegaiurilor printre cerințele minime de igienă. OMS găsește dovezi epidemiologice suficiente că locuitorii clădirilor umede au risc crescut de simptome respiratorii, infecții respiratorii și agravarea astmului. Deci condensul care se repetă nu este doar o problemă estetică.

Cheamă pe cineva, în funcție de situație:

• Un auditor energetic atestat, când vrei o evaluare a întregii case, cu punțile termice și ordinea lucrărilor de izolare.
• Un proiectant, înainte de orice izolare pe interior, de izolarea unei case cu igrasie sau de o lucrare la anvelopă unde vrei verificarea la condens și mucegai. SR EN ISO 13788 calculează temperatura de suprafață sub care mucegaiul e probabil și riscul de condens interstițial, dar nu ține seama de aerul care pătrunde prin rosturi în alcătuire, de sucțiunea capilară și de capacitatea higroscopică a materialelor. Pentru alcătuirile sensibile, întreabă dacă e nevoie de o simulare higrotermică dinamică.
• Un proiectant de instalații, pentru ventilarea mecanică, pentru extracția din baie și bucătărie și pentru o casă în care umiditatea rămâne mare cu toate măsurile de comportament.
• Un instalator autorizat ANRE, de fiecare dată când schimbi ferestrele sau etanșezi o încăpere cu aparate pe gaz care iau aerul din cameră.
• Asociația de proprietari și un proiectant, la bloc, unde punțile termice ale fațadei, ale balcoanelor și ale terasei nu se rezolvă dintr-un singur apartament.

Dacă în casă locuiește cineva cu astm sau alergii, întreabă medicul înainte ca persoana să participe la curățarea mucegaiului.

Greșeli frecvente

• Ferestrele noi montate fără niciun plan de aerisire, într-o casă care până atunci respira prin rosturile tâmplăriei vechi.
• Fereastra lăsată rabatată toată ziua în loc de aerisiri scurte și complete, cu peretele de lângă ea tot mai rece.
• Rufele uscate pe calorifer în dormitor, cu ușa închisă și două persoane care dorm acolo.
• Dormitorul lăsat rece, cu ușa deschisă spre restul casei, ca să „economisească”, iar aerul cald și umed condensează exact acolo.
• Dulapul lipit de peretele exterior, care ascunde și răcește tocmai colțul cel mai expus.
• Mucegaiul vopsit sau tratat cu clor fără să afli de unde vine apa, iar pata revine în aceeași iarnă.
• Izolația pusă pe interior după un tutorial, fără calcul de condens, cu peretele rece ascuns în spatele plăcilor.
• Igrasia sau o infiltrație tratate ca simplu condens, cu dezumidificatoare și aerisire, în timp ce apa continuă să intre în zid.