Zgomotul de impact: șapă flotantă și folii

Pașii cu tocuri, o minge scăpată, un scaun tras pe gresie sau copiii care aleargă ajung la vecinul de jos pe altă cale decât o conversație: lovitura nu trece prin aer, ci intră direct în placa de beton, iar placa vibrează și radiază sunet în camerele de sub ea și de alături.

Soluția eficientă este la sursă, în pardoseala de deasupra: o șapă care plutește pe un strat elastic și nu atinge nicăieri planșeul sau pereții. Mai jos afli cum funcționează, ce înseamnă rigiditatea s’ și cifra ΔLw de pe fișe, ce poate o folie sub parchet laminat și unde se strică totul pe șantier. Pentru principiile generale, pornește de la ghidul complet despre izolarea fonică a locuinței.

Cum se măsoară zgomotul de impact

Normativul român de acustică, C 125-2013 (aprobat prin Ordinul MDRAP nr. 3384/2013), descrie metoda: în camera de deasupra lovește un ciocan de impact standardizat, iar în camera de dedesubt se măsoară nivelul de zgomot. Rezultatul, adus la o valoare unică după SR EN ISO 717-2, este Ln,w în laborator sau L’n,w pe clădire, unde intră și transmisiile prin pereți. Spre deosebire de izolarea la zgomot aerian, aici cifra mai mică este mai bună: e zgomotul care ajunge la vecin.

Pentru pardoseli, normativul definește îmbunătățirea ΔLw: câți decibeli scade nivelul de impact datorită pardoselii. La planșeele masive, din beton, calculul este o scădere: L’n,w = Ln,eq,o,w − ΔLw, adică nivelul planșeului brut minus contribuția pardoselii (Partea a II-a, art. 3.2.9.2). Partea a III-a dă valorile planșeului brut: 80 dB pentru o placă de beton armat de 10 cm, 78 dB pentru 12 cm, 77 dB pentru 14 cm și 76 dB pentru 16 cm.

Limita între apartamente este în Tabelul 2 din C 125/3-2013: cel mult 62 dB într-o încăpere care are deasupra încăperi din alt apartament și cel mult 58 dB sub coridoare, holuri comune și casa scării. Pe o placă de 12 cm, pardoseala trebuie deci să aducă cel puțin 78 − 62 = 16 dB, fără nicio rezervă pentru transmisiile prin pereți. Protecția împotriva zgomotului de impact este și o condiție a cerinței fundamentale de protecție la zgomot din Legea 169/2026 (art. 400). Normativul spune direct, la art. 3.2.7 din Partea a II-a, că planșeele brute sau cu pardoseli reci obișnuite nu satisfac cerințele, iar în tabelele lui gresia, piatra și mozaicul lipite pe placă aduc 0 dB. Ce poate face un tavan fonoizolant de partea cealaltă afli în articolul despre zgomotul de la vecinul de sus.

Cum funcționează o șapă flotantă

O șapă flotantă este un sistem masă–arc–masă: planșeul este prima masă, stratul elastic este arcul, iar șapa cu pardoseala de deasupra este a doua masă. Arcul preia o parte din vibrația șapei, iar planșeul primește mult mai puțin. Sistemul are o frecvență proprie de rezonanță, f0 = 160 · √(s’/m’), unde s’ este rigiditatea dinamică a stratului elastic în MN/m³, iar m’ masa șapei în kg/m² (EN ISO 12354-2, Anexa C). Sub această frecvență șapa nu ajută; peste ea, îmbunătățirea crește repede cu frecvența.

De aici vin cele trei reguli ale oricărei șape flotante:

• stratul elastic e moale, adică are s’ mic, ca frecvența de rezonanță să coboare cât mai jos;
• șapa are masă: cu cât e mai grea, cu atât rezonanța coboară și îmbunătățirea crește;
• nimic rigid nu leagă șapa de structură: nici pe margini, nici prin țevi, nici prin praguri. Normativul cere explicit, la art. 3.2.14, ca la execuție să nu se creeze punți rigide între dală și planșeul brut.

Stratul elastic și rigiditatea dinamică s’

Rigiditatea dinamică s’ spune cât de „tare” este arcul. Se măsoară după SR EN 29052-1 și apare pe fișele produselor pentru șapă, în MN/m³; pe eticheta plăcilor de polistiren pentru zgomot de impact o găsești codată ca SD. Cu cât valoarea e mai mică, cu atât stratul izolează mai bine la pași. Pentru calcule orientative, C 125 admite că rigiditatea scade aproximativ invers proporțional cu grosimea.

Standardul de calcul dă și o estimare a îmbunătățirii pentru șapele de ciment: ΔLw = 13 lg m’ − 14,2 lg s’ + 20,8 dB. În tabelul de mai jos, estimarea este calculată pentru o șapă de 50 mm cu densitatea de 2200 kg/m³ folosită în exemplul din C 125, adică m’ = 0,05 × 2200 = 110 kg/m².

Tabelul servește la comparație, nu e o promisiune. Producătorul membranei de 5 mm arată diferența: estimarea după formulă dă 24,9 dB, iar măsurarea în laborator pe un planșeu din lemn masiv a dat 19 dB. Pentru proiect contează valoarea ΔLw măsurată pe sistem, după SR EN ISO 10140, nu cea calculată.

Două lucruri nu se citesc din s’. Primul este compresibilitatea: stratul duce șapa și mobila fără să se tasească mult. Placa de polistiren din tabel are clasa CP3 și e declarată pentru încărcări totale de până la 650 kg/m²; un strat prea moale face șapa să fisureze. Al doilea este tipul de polistiren: plăcile obișnuite, pentru izolare termică, nu sunt arcuri; pentru impact se folosesc plăci elasticizate, cu s’ declarat pe fișă. La foc, placa de polistiren are clasa E, vata minerală bazaltică A1, iar C 125 trimite la reglementările de securitate la incendiu când în pardoseală intră produse combustibile.

Ce valori dau sistemele testate

Cele mai sigure cifre sunt cele măsurate pe sistem complet. Fișa unui sistem de șapă umedă, cu 50 mm de șapă de ciment pe două straturi de 20 mm de vată minerală bazaltică, peste o placă de beton armat de 100 mm, dă în laborator Ln,w = 47 dB și ΔLw = 33 dB, la o grosime totală de 90 mm și circa 97 kg/m². Șapele uscate ale aceluiași producător, din plăci de gips armat pe strat elastic, ajung la ΔLw între 31 și 35 dB.

Normativul are propriile valori pentru alcătuirile tipice de dală flotantă, utile pentru o primă estimare:

• dală flotantă din beton pe vată minerală de 10 mm: 23 dB;
• pe vată minerală mai groasă: 28 dB (Partea a III-a o dă pentru 20 mm, anexa din Partea a II-a pentru minimum 30 mm, așa că ia valoarea ca orientativă);
• pe polistiren elasticizat: 22 dB;
• pe membrană fonoizolatoare de 0,6…1 cm: 20…27 dB.

Pe o placă de bloc de 12 cm: cu sistemul testat de 33 dB, 78 − 33 = 45 dB, cu 17 dB sub limita de 62 dB. Cu dala pe polistiren din tabelul normativului, 78 − 22 = 56 dB, deci rezerva scade la 6 dB. Rezerva contează pentru că pe clădire zgomotul trece și pe lângă planșeu: normativul cere izolarea și față de camerele alăturate, în diagonală (art. 4.4.1 din Partea I), iar L’n,w măsurat pe șantier include aceste căi.

Contează pe ce stă finisajul, nu din ce e făcut. Fișa sistemului umed de 33 dB acceptă ca strat de uzură și gresia, deci gresia pe șapă flotantă bate parchetul tradițional pe grinzișoare lipite de placă, cu 11 dB în tabelele normativului. Un covor PVC cu suport fonoizolator sau o mochetă pot adăuga ceva peste șapă.

Folia de sub parchetul laminat: ce măsoară cifra de pe rolă

Folia de 2–3 mm de sub parchetul laminat este tot un arc, dar cu o masă foarte mică deasupra: o lamelă de parchet, nu 50 mm de șapă. Din formula frecvenței de rezonanță rezultă că, la aceeași rigiditate, o masă mai mică urcă rezonanța și mută îmbunătățirea spre frecvențele mai înalte. De aceea o folie oprește bine clămpănitul tocurilor și al obiectelor scăpate, dar mai puțin bubuitul surd al pașilor apăsați.

Cifra de pe ambalaj se citește în contextul ei. Fișa unei folii de 2 mm din plută cu spume dă ΔLw = 20 dB, măsurat cu parchet laminat pe o placă de beton de 140 mm, după ISO 10140-3. Buletinul tehnic al producătorilor europeni de parchet laminat, după EN 16354, cere cel puțin 14 dB pentru ca o folie să fie considerată izolație la pași; sub această valoare este doar strat de separare. Pentru cerințe mai mari recomandă cel puțin 18 dB. Valorile sunt măsurate cu un laminat de referință.

Trei limite ale cifrei de pe folie:

• ΔLw vine din ciocanul de impact, care simulează pași cu tocuri și obiecte căzute. Pașii desculți și copiii care sar se încearcă în laborator cu o minge de cauciuc, după altă metodă, iar cifra de pe folie nu o descrie.
• ΔLw nu descrie zgomotul din camera ta. Sunetul pașilor auzit în încăpere este altă mărime (RWS), încă fără valoare de referință în buletin.
• Folia nu face din parchet o șapă flotantă. Tabelele din C 125 nu au o linie pentru laminat pe folie, iar valorile de 22–33 dB de mai sus aparțin dalelor flotante. Folia se adaugă șapei, nu o înlocuiește.

Peste încălzirea în pardoseală, același buletin limitează rezistența termică a întregii pardoseli la 0,15 m²K/W, deci folia groasă și foarte izolantă nu e o alegere bună acolo.

Punțile rigide: unde se pierde izolația

Decibelii se pierd la execuție. Fișa sistemului de șapă umedă cere fâșii perimetrale din vată minerală de minimum 10 mm, pe tot conturul camerei și în jurul oricărui element care străpunge pardoseala, cu înălțimea cel puțin egală cu grosimea pardoselii, inclusiv gresia sau parchetul. Producătorul membranei de polietilenă precizează că banda se taie abia după ce pardoseala este montată și rostuită, iar plinta se montează după aceea, ridicată de pe pardoseală.

Unde apar punțile:

• Marginea șapei: banda perimetrală lipsă, ruptă sau îndoită sub șapă lasă betonul proaspăt să atingă peretele.
• Rosturile dintre plăcile elastice: plăcile se așază decalat, fără spații libere, ca mortarul să nu ajungă prin ele până la placă.
• Țevile: la trecerea prin planșee și pereți, normativul cere elemente elastice etanșe (Partea a II-a, art. 4.2.10 și 4.2.16), iar în pardoseală țeava nu se fixează rigid simultan de placă și de șapă.
• Gresia și plinta: rostul dintre gresia de pe pardoseală și cea de pe perete rămâne elastic; un rost umplut cu chit rigid sau adeziv leagă șapa de perete.
• Pragurile și golurile de ușă: șapa dintr-o cameră se separă de cea din hol cu același strat elastic, nu se toarnă continuu peste prag.
• Rosturile de dilatare: fișa recomandă rosturi la suprafețe peste 40 m² și la laturi peste 7–8 m; ele se respectă și în stratul de uzură.

Fișa șapei umede cere și uscarea completă înainte de stratul de uzură, circa 7 zile pe centimetru. Cum se pregătește suprafața și cum se toarnă o șapă de egalizare peste stratul flotant afli în articolul despre șapa autonivelantă de pe finisareacasei.ro.

Planșeele din lemn pe grinzi

Casele vechi au uneori planșee din grinzi de lemn cu podină. Pentru ele C 125 nu dă un calcul simplu: la planșeele ușoare cere soluții cu caracteristici determinate prin încercări (art. 4.4.3 b din Partea I). Un catalog de încercări de laborator al unui producător de șape uscate arată cât de mult contează masa și decuplarea pe un astfel de planșeu:

Pe lemn o singură măsură nu ajunge: șapa uscată ușoară scade nivelul cu 90 − 77 = 13 dB, dar abia umplutura grea (53 dB) și tavanul decuplat (37–39 dB împreună) aduc planșeul, în laborator, sub limita dintre locuințe. Greutatea suplimentară, de zeci de kilograme pe metru pătrat, o verifică întâi un inginer structurist, mai ales la grinzi vechi. Producătorul avertizează și că valorile de laborator nu se transpun fără evaluare pe șantier.

Renovarea pardoselii într-un apartament de bloc

Înlocuirea unei pardoseli interioare intră, după Legea 169/2026 (art. 299), în lucrările care se pot face fără nicio formalitate, în afara zonelor construite protejate și a zonelor de protecție a monumentelor.

Placa de beton face parte din structura de rezistență, pe care Legea 196/2018 o trece printre părțile comune ale blocului (art. 35 alin. 1), iar niciun proprietar nu poate prejudicia proprietatea comună sau pe a vecinilor (art. 30 alin. 3). Practic, nu tai în placă pentru țevi sau doze, iar o șapă nouă adaugă greutate. La densitatea din exemplul normativului, 50 mm de șapă cântăresc 0,05 × 2200 = 110 kg/m². Dacă înlocuiești o șapă veche de grosime apropiată, încărcarea rămâne comparabilă; dacă o adaugi peste ea, întreabă un inginer structurist sau un expert tehnic atestat. Broșura producătorului de șape uscate le recomandă tocmai pentru încărcările permanente foarte reduse.

În bloc mai contează trei lucruri:

• Regulamentul condominiului (Legea 196/2018, art. 22) cuprinde normele de folosință a părților comune și de bună vecinătate; cere-l administratorului înainte să începi.
• Vecinul de jos e beneficiarul lucrării tale: gresia pusă direct pe placă în locul unei mochete vechi îi strică liniștea, gresia pe șapă flotantă i-o îmbunătățește.
• Măsurarea pe șantier este singura dovadă a rezultatului. Normativul prevede măsurări acustice la recepție când le cere documentația de proiectare (C 125/3-2013, art. 1.2.5), iar pentru clădirile existente acceptă că unele prevederi nu pot fi îndeplinite integral și cere atunci măsuri de protecție stabilite prin proiect. Dacă vrei o cifră, comandă măsurarea L’n,w unui laborator acreditat.

Greșeli frecvente

• Folia de 2 mm luată drept șapă flotantă, cu parchet laminat montat peste o placă goală și așteptarea ca vecinul de jos să nu mai audă pașii.
• Polistiren obișnuit pus sub șapă în loc de plăci elasticizate pentru zgomot de impact, cu rigiditatea dinamică declarată pe fișă.
• Banda perimetrală tăiată înainte de gresie sau lipsă după cutii de instalații, țevi și tocuri de ușă, iar șapa lipită de perete pe câțiva centimetri.
• Plinta prinsă și de perete, și de pardoseală, sau rostul de la perete umplut cu chit rigid.
• Șapa turnată continuu dintr-o cameră în alta, peste prag, fără strat elastic între ele.
• Gresia lipită direct pe placă în locul unei pardoseli vechi mai moi, cu o pierdere pe care normativul o cuantifică: 0 dB pentru gresie.
• O șapă nouă adăugată peste cea veche fără să întrebi un inginer structurist cât mai poate duce placa.
• Cifra de pe ambalaj comparată fără context, cu valori calculate puse lângă valori măsurate și cu ΔLw al foliei pus lângă al unei șape flotante.